Yoav

Beautiful lie


Club thing

Alcoolismul

Alcoolismul acut. Intoxicatia acuta sau betia simpla isi datoreaza Simptomele, gradului de alcoolemie (cantitatea de alcool ce se gaseste in sange) si incepe de la o alcoolemie de 0,8% cu tulburari psihice hipermaniacale (euforie, logoree), si evolueaza preogresiv pana la tulburari psihice mari, cand alcoolemia depaseste 3%. La inceput se schimba dispozitia afectiva, individul devenind vesel, logoreic, exaltat (betie vesela) sau, dimpotriva, betia simpla poate debuta printr-o stare de depresiune (betie trista). Treptat apare o stare de ebrietate marcata si individul devine mai iritabil, agresiv, miscarile sunt mai nesigure, mersul si echilibrul se tulbura, vorbirea devine disartrica. Crescand impregnatia alcoolica apar tulburari de constienta cu obnubilare progresiva, care poate atinge starea de somn profund si chiar coma.
Betia patologica este tot o forma acuta de intoxicatie alcoolica. Tabloul este mai dramatic prin intensitatea tulburarilor de constienta. Pacientul poate comite crime, poate deveni agresiv, determinat de halucinatiile si de lipsa criticii pentru actiunile sale; alteori devine brusc melancolic si se poate sinucide. De notat ca betia patologica apare la ingerarea unor cantitati mici de alcool, insa la indivizi cu tare organice, la epuizati, la traumatizati cranio-cerebral, epileptici. Episodul este urmat de amnezie lacunara.
Alcoolismul periodic, numit si dipsomanie alcoolica, consta in ingerarea periodica de alcool, ce survine brusc, ca un raptus, ca o necesitate imperioasa si irezistibila de a bea. Ea dureaza cateva zile si se incheie printr-un somn, urmat de o puternica senzatie de disconfort.
Alcoolismul cronic totalizeaza tulburarile psihice care apar la indivizii ce consuma un timp indelungat cantitati mari de alcool, la care se adauga o serie de tulburari ale functiilor organelor interne.
a) Delirium tremens este declansat, de obicei, de intreruperea brusca a alcoolu­lui sau de un traumatism cranio-cerebral sau de alta boala intercurenta. Acest tablou psihotic se caracterizeaza prin prezenta iluziilor tactile, vizuale, olfactive si a halucinatiilor vizuale avand caracter terifiant. Bolnavul vede in fata ochilor: ani­male fioroase, serpi, caini care se reped la el, ape mari care vin si-1 ineaca (80); constienta se tulbura si apar reactii de aparare ale bolnavului, care devine agitat, anxios, agresiv. Tabloul psihotic este intovarasit de manifestari somatice tot atat de grave. Bolnavul este febril (39 - 40°), cu un facies vultuos, are tremuraturi generalizate, puls accelerat, transpiratii profuze, oligurie.
Delirium tremens se instaleaza, uneori, dupa o stare de neliniste, tulburari de somn, indispozitie generala si apare frecvent noaptea. Accesul poate dura 3-4 zile, bolnavul restabilindu-se dupa Tratamentul instituit imediat, sau poate avea o evo­lutie nefavorabila, ducand chiar la exitus. Dupa primele 12 - 24 de ore, se poate complica prin crize convulsive, cu sfarsit letal in 3 - 4 zile.
b) Delirul paranoid alcoolic este caracterizat prin aparitia de idei delirante, cu teme de gelozie, persecutie, autoacuzare etc. - teme alimentate de halucinatii auditive, vizuale, tactile.

c) Halucinoza alcoolica Wemicke. Pe fondul unei constiente pastrate, apar halucinatii auditive neplacute, amenintatoare, care genereaza idei de persecutie, anxietate. Dureaza mai mult decat delirium tremens.
d)Psihoza alcoolicaKorsakov, numita si psihoza polinevritica, se caracterizeaza prin tulburari de memorie (dezorientare amnestica), apatie, indiferenta, puerilism, confabulatii generate de golurile de memorie. Paralel apar fenomene de polinevrita, cu diminuarea reflexelor osteo-tendinoase si atrofii musculare. Durata episodului este variabila, de la cateva luni, la un an si jumatate. Evolutia este spre vindecare, dementa sau moarte prin casexie.
e) Epilepsia alcoolica. in cazul alcoolismului cronic, pot aparea crize, comitiale, acolo unde creierul prezinta un prag convulsivant scazut (evidentiat prin EEG).
f) Dementa alcoolica este stadiul final al alcoolismului cronic. Treptat, indivizii mari consumatori de alcool devenind dependenti, deci adevarati alcoolomani, se degradeaza atat pe plan social, etic, cat si economie. Capacitatea de munca scade, functiile psihice - memoria, atentia, gandirea, afectivitatea - scad treptat, pana la realizarea dementei. Somatic, acestia ajung frecvent la ciroza hepatica, tuberculoza pulmonara etc.
Tratament: inainte de a vorbi de un Tratament curativ, trebuie insistat asupra Tratamentului preventiv. Acesta se face prin ore de educatie sanitara, conferinte, filme aratand degradarea la care se expun cei care in mod ocazional incep a ingera alcool in cantitati mici si repeta consumarea alcoolului in mod cronic, in cantitati din ce in ce mai mari.
inlaturarea ideii ca alcoolul combate durerea fizica, durerea de dinti sau „da putere" si indrumarea pacientului spre medicul de specialitate, combaterea obiceiu­lui de a da copiilor alcool, aratand parintilor consecintele nefaste ale acestuia asupra copiilor, sunt tot atatea metode de a taia din radacini tendintele de consum si abuzul de alcool la toate varstele. Deci psihoterapia ramane terapia de baza a alcoolomaniei. Tratamentul curativ: oricare ar fi forma clinica de alcoolism, se suprima, in primul rand, toxicul. in betia simpla, de multe ori nu se intervine, ea risipindu-se de la sine, odata cu eliminarea alcoolului din organism, in cateva ore. Se pot admi­nistra cateva picaturi de amoniac in ceai sau apa indulcita, cafea si, mai rar, se impune practicarea de spalaturi gastrice. Betia patologica se trateaza cu sedative, neuroleptice de tip rezerpinic, cloralhidrat 4% si se hidrateaza intoxicatul cu glu­coza, solutie hipertonica.
Accidentele acute dramatice, ca delirium tremens si predelirium, halucinoza alcoolica si psihoza paranoida alcoolica se trateaza cu preparate rezerpini ce, 5-10 mg/zi i.v., fenotiazine (Clordelazin), tranchilizante (meprobamat), stricnina, paraldehida, regim hidro-zaharat, vitaminele B,,.B₆, PP si, eventual tonicardiace, daca starea bolnavului impune acest lucru. Tioridazina (Melleril) se administreaza pentru combaterea anxietatii si a tremorului, realizand un calm fara oscilatii de dispozitie. Meprobamatul se recomanda in doze de 800 mg, injectii i.m. de 5 ori in 24 de ore, in stari de mare agitatie psihomotorie. Terapia psihotropa moderna pune la dispozitie medicamente eficace atat in accidentele acute alcoolice, cat si in Tratamentul de intretinere; acestea sunt ciordiazepoxidul (Librium), diazepamul (Valium) in doze de 130 - 160 mg/zi. De obicei, dupa scoaterea bolnavului din puseul acut, acesta recade frecvent in stari depresive secundare, care se vor combate cu antidepresive. Heminevrina se administreaza cu scopul de a seda, de a creste pragul convulsivant scazut al cortexului alcoolomanului si pentru efectul sau hipnotic. Ea constituie totodata medicamentul de electie pentru combaterea fenomenelor de sevraj (aparitia fenomenelor patologice, ca urmare a lipsei din organism a toxicului cu care alcoolomanul s-a obisnuit).
Tratamentul alcoolismului cronic, mai precis cura de dezintoxicare, prin crearea repulsiei fata de alcool, se face in spital si se continua ambulatoriu. Aceasta terapie este dublata de psihoterapie individuala si de grup, la nivelul de spital, policlinica sau dispensar. Cura de dezintoxicare se obtine prin administrarea de disulfura de tetraetiltiouran (disulfiram), cunoscuta sub denumirile comerciale de Esperal, Antalcol, Antabuse etc. Tratamentul trebuie facut de catre medic, sub stricta supraveghere, pentru prevenirea starilor secundare (colaps, infarct miocardic, hematemeza sau chiar exitus).

Terapia Prin Muzica

Get this widget | Track details | eSnips Social DNA

Abilitatea de a aprecia si a răspunde la muzică este o calitate înnăscută a fiintei umane. Această abilitate de obicei rămâne nealterată de către handicap, si nu depinde de educatia muzicală în general. Pentru persoanele care găsesc comunicarea verbală ca fiind o formă neadecvată de exprimare personală, terapia prin muzică oferă un spatiu sigur pentru exteriorizarea sentimentelor.

Terapia prin muzică reprezintă folosirea muzicii în cadrul relatiei terapeut client, cu scopul de a încuraja dezvoltarea fizică, mentală, socială si emotională si starea de bine în general.

Femeile suportă mai uşor durerile naşterii dacă ascultă muzică, pacienţii care ascultă muzică înainte de o operaţie au nevoie de 50% mai puţine calmante, iar în timpul intervenţiei au un nivel al hormonilor de stres mult mai redus. Sistemul vascular nu este atât de încărcat şi activitatea cerebrală se desfăşoară mai liniştit. Urmarea este că se folosesc mai puţine medicamente.

Tensiunea, pulsul, respiraţia, sensibilitatea la durere, toate sunt influenţate de ritm sau de anumite lungimi de undă. Când eşti relaxat, pulsul, de exemplu, se modifică uşor. Însă dacă ţi-e frică, te doare ceva sau eşti stresat, ritmul cardiac rămâne „îngheţat“ pe o anumită frecvenţă.

Este uşor să ne folosim de efectul calmant al muzicii în fiecare zi. Putem fi propriii noştri muzicoterapeuţi, cu un program absolut personal. Pentru liniştire sau în situaţii stresante cel mai bine este să ascultăm muzică clasică sau melodii romantice. Daca vrem să scăpăm de emoţiile unui examen sau să ne pregătim pentru un interviu important, poate sa fie şi ceva mai animat. Cel mai bine este să ascultăm pur şi simplu discul preferat şi efectul antistres apare imediat. Căci terapeuţii subliniază: ceea ce ne place nouă personal acţionează cel mai bine şi cel mai intens.


Obiectivele terapiei prin muzică

- îmbogăteste viata unei personae;
- dezvoltă sensibilitatea;
- ajută la comunicare cu cei din jur;
- oferă plăcere, bucurie;
- facilitează contactele sociale;
- previne/reduce tulburările de comportament;
- linisteste angoasa.

Meloterapia poate lua doua forme:

1. o modalitate activa - practica unui instrument muzical
2. o modalitate pasiva - ascultarea muzicii


Efectele muzicii

Spre deosebire de alte forme artistice muzica se adresează si este receptată de oameni în mod direct. Lumea sunetelor este universală. Are elemente care reflectă toate stările sufletesti: manifestările de bucurie, melancolie si dor, atingând practice toate aspectele fundamentale ale sensibilitătii umane.
Ea este securizantă, ascultarea muzicii provoacă răspunsuri primitive si în acest fel evocă siguranta experientelor trecute.
Muzica poate avea un efect linistitor asupra individului. Reduce tensiunile
inividuale si interpersonale si poate oferi consolare.
Ea permite evadarea. Această evadare poate fi benefică dar poate fi folosită si ca un mod de a refuza acceptarea realitătii.
Multi oameni văd muzica în contextual învătării unui instrument musical,
cântatul într-un cor si interpretarea vocală. Pentru copiii cu nevoi speciale si dificultăti de învătare muzica are un alt rol. Pentru ei, unitatea sunetului, a miscării si a limbajului au un rol central în în joc si în procesul de învătare.
Toti copiii au nevoie de joacă. Prin joacă copiii îsi dezvoltă abilitătile sociale, intelectuale, fizice si creative. În cadrul unei activităti musicale, copii explorează, cercetează câte sunete poate scoate un instrument, cercetarea lor este structurată pe schimbarea unui instrument cu altul. Acest mod de abordare prin investigatie se face prin folosirea corpului sau a sunetelor vocale, vocii si mediului. Copii devin motivati să experimenteze si să învete lucruri noi.

La baza activitătilor de terapie prin muzică stă faptul că această terapie este non-verbală. Pentru multe persoane cu nevoi speciale, limbajul este dificil iar situaŃiile în care trebuie folosit poate reprezenta o amenintare.Limbajul si cuvintele nu sunt necesare si acest lucru poate constitui o experientă mai accesibilă si mai satisfătoare pentru un adult sau un copil cu dificultăti de comunicare.
Materialul de bază al muzicii este sunetul, asa cum pentru dans materialul de bază este miscarea. Întelegerea abilitătii de a folosi sunetele corpului si ulterior un instrument îi oferă copilului un sens pozitiv al interactiunii cu el însusi iar apoi cu ceilalti prin cântatul la instrumente si crearea propriei sale muzici. Stabilirea unei relatii cu un instrument poate fi un progres pentru copiii cu un comportament provocator. Disonanta este folosită pentru a reflecta disconfortul resimtit de pacientul schizophrenic sau terapeutul poate acompania copilul atunci când acesta tipă. Această
abordare este diferită de cea în care unui copil zgomotos I se opun sunete linistitoare sau încearcă implicarea unui copil tăcut într-o activitate.

În general sunt înclusi în programe de terapie copiii/adultii care au probleme de comunicare limbaj, sociabilitate, dizabilităti fizice si psihice.

Cele mai frecvente diagnostice sunt: retard psihomotor si de limbaj, retard mintal gradul I-II, alalie (lipsa totală a vorbirii), agresivitate îndreptată asupra proriei personae sau a celor din jur.

Copiii/adultii sunt selectati pentru sesiunile de terapie prin muzică după următoarele criterii:
- Nivel de dizabilitate;
- Vârstă;
- Aptitudini, abilităti

Rolul sunetelor si a muzicii asupra persoanelor cu diverse dizabilităti a fost
studiat de mai multi specialisti, realizîndu-se o clasificare a pieselor muzicale si a notelor muzicale în functie de diagnostic si diferite stări pe care le reclamă pacientii.

După A.Marcu există următoarea clasificare

Pentru destindere:
Cl.Debussy – Sonată pentru flaut, alto si harpă ;


N.Paganini – Concertul numărul 4 pentru vioară si orchestră în re minor;


P.I.Ceaikovski – Prolog la “Frumoasa din pădurea adormită”


Pentru calmare:
L.van Beethoven – Concertul Imperial nr.5; Adagio din Sonata pentru violoncel si orchestră în sol minor;


Cl. Monteverdi – Psalmul “Laudate Dominus”;


P.I. Ceaikovski – Scena si dansul reginei din “Lacul Lebedelor”.


Pentru relaxare:
G.Faure – Requiem op.48;


V.Papatananu – Apocalipsul animalelor; Inregistrări pe casetă a ciripipului părărilor, murmurul izvoarelor, fosnetul frunzelor, valurile
mării.

Pentru insomnie:
Compozitii lente, pentru un singur instrument, mai ales chitară sau harpă.

Pentru calmarea durerilor:

F.Chopen – Concertul nr.1 în mi minor;


M.Ravel – Rapsodia spaniolă.


Pentru hipertensiune arterială:

W.A.Mozart – Don Juan;

F.Liszt – Rapsodia ungară

Pentru surmenaj intellectual:

J.S.Bach – Fugile

Pentru stimulare:

G.Verdi – Aida (Marsul);


R.Wagner – Maestrii câtăreti (Final)




Nota “DO” se adresează mirosului si se recomandă în terapia pentru
combaterea anemiei, a afectiunilor sângelui si ale sistemului circulator, pentru dureri lombare.
Nota “RE” se adresează gustului si se utilizează în terapia afectiunilor
respiratorii, obezitate, calculi biliari, etc.
Nota “MI” este pentru văz si se recomandă pentru terapia afectiunilor
digestive.
Nota “FA” este utilizată pentru dezvoltarea sensibilitătii tactile si se recomandă în terapia unor afectiuni neurologice.
Nota “SOL” este importantă pentru auz si se recomandă pentru terapia afectiunilor musculare.
Nota “LA” pentru intiutie, recomandată în toate afectiunile nervoase.
Nota “SI” răspunde reflexelor întregului corp si se recomandă în terapia afectiunilor endocrine.
Si cântatul vocal are influente asupra stări de sănătate a corpului prin
intermediul consoanelor si vocalelor emise, astfel:
Vocala „A”, cu actiune asupra cutiei craniene si a plămânilor prin efecte calmante.
Vocala „E” cu actiune asupra glandei tiroide si corzilor vocale, pe care le tonifică.
Vocala „I” cu actiune asupra căilor respiratorii si cutiei toracice, pentru eliminarea mucozitătilor din plămâni si ameliorarea durerilor de cap.
Vocala „O” cu actiune asupra cutiei toracice si plămânilor, pe care îi
stimulează.
Vocala „U” cu actiune asupra organelor genitale si aparatului digestiv.
Consoana „M” cu actiune asupra capului si sinusurilor (exercitiu pentru dureri de cap si sinuzită).

În prescriptiile sale muzicoterapeutul francez M.G.Mouret tine seama de
dominanta pieselor respective:
- piesele muzicale cu dominantă ritmică stimulează viata senzorială si
fiziologică contribuind la dinamizarea corpului;
- piesele muzicale cu dominantă melodică stimulează viata afectivă;
- piesele muzicale cu dominantă armonică stimulează viata intelectuală si
modul de gândire.
- muzica polifonică stimulează sentimentele fraterne si colective, cât si pe cele de dragoste si de bucurie.

Terapia prin muzică se poate realiza nu numai cu instrumente muzicale folosite de muzicieni ci o parte din ele pot fi confectionate, improvizate. Instrumentele create vor emite un sunet asemănător si copiii/adultii le vor folosi ca atare.

Va prezentam câteva exemple de improvizatii:


• Sunătoarea poate fi înlocuită de un recipient gol în care se pun pietre sau alte materiale mici din plastic sau fier care să emită sunete diferite la miscarea acestuia;

• O sticlă (mică, mijlocie, mare) din plastic sau alte recipiente din diferite forme, pot fi folosite în acest caz iar pentru a avea aspect cât mai plăcut pentru copii, se aplică decoratii pe exterior.Se mai pot folosi cutii metalice de la bere, suc,etc.

• Colectati tuburi (tevi subtiri) din metale de mărimi diferite: le puteti găuri si slefui la un capăt apoi prindeti-le cu strună de pescuit pe un stativ. Veti obtine sunete diferite prin lovirea usoară cu un băt.

• Colectati resturi de lemn, castane, coji de nuci, sâmburi de caise, scoici care se pot găurii si însira pe o sforicică. Prin scuturare vor scoate sunete diferite.

• Atasati câte un elastic pe doi nasturi mari metalici. Veti obtine două talgere mici care se fixează pe degete.

• Bucăti de lemn zimtat (făcute la strung) slefuite, prin răzuirea cu o bucată de lemn lată scot diferite sunete.

• O bucată de metal subtire modelată sub formă de triunchi se loveste cu un betisor de metal si emite sunete muzicale.

• Toba poate fi confectionată de noi prin fixarea unui material rezistent (piele, plastic special) pe un suport rotund.



• Betele folosite la bătutul în diferite instrumente pot fi făcute din bucăti potrivite de lemn care prin lovire să scoată un sunet plăcut.

În functie de creativitatea fiecăruia se pot crea obiecte din materiale diferite care să plăcă copiilor si să nu coste nimic.

Prin terapia prin muzică copilul începe să exploreze instrumentele să comunice prin sunete, prezentând interes si fată de ceea ce se întâmplă în jurului lui.

Copilul capătă curaj, începe să aibă initiativă în abordarea celorlalti, răspunde stimulilor externi. Aceasta reprezintă un progres în dezvoltarea socială si a comunicării, progres care continuă si sub influienta mediului în care trăieste copilul.

Video

Acesta e videoclipul meu preferat...si piesa e tare!

God Complex

Poftim un om om care nu se teme sa spuna ca are un complex!